Menu

India – miraculosul Varanasi

Pagina pe care tocmai o cititi si pe care poate cu putin mai mult entuziasm, am intitulat-o
“Fotojurnalism”,va gazdui in urmatorii ani cei mai importanti centimetri ai vietii noastre fotografice.
Aici este locul in care veti gasi toata munca noastra, visele, povestile si locurile pe care le vom intalni
in calatoriile noastre. Intentia noastra este sa va ‘luam’ cu noi pe oriunde mergem si sa va introducem
in viata personajelor si energia locurilor pe care vom avea inspiratia sa le fotografiem. Insa aceasta
initiativa, privita pe termen lung, are sanse mici de supravietuire fara implicarea voastra.

Avem nevoie de voi, avem nevoie sa ne hranim din ceea ce ne trimiteti inapoi, fie ca e de bine sau
de rau. Iar pentru aceste ganduri vom incerca sa va multumim in felul nostru, amintindu-va din
nou si din nou ca visele se nasc pentru a fi implinite si nu pentru a sclipi pret de doar un minut,
lasate apoi la coada prioritatilor, si gasindu-si intr-un final obstescul ‘e prea tarziu acum’…

Un prim pas prin infinita Indie

Vremea in care stateam si visam, cu ochii atintiti spre un punct indefinit din tavan, la continente
indepartate si civilizatii nedescoperite, pentru mine s-a stins demult. Anotimpurile vietii pe acest
Pamant s-au schimbat in ultimul deceniu si ca atare traim acum intr-o lume in care avem
posibilitatea sa facem aproape orice ne dorim. Sansa de a face ceea ce visam este mult mai mare si
apare mult mai usor acum decat, sa spunem…, in urma cu 50 de ani.

Incercati cu imaginatia o mica paralela intre deceniile trecute si momentul prezent si veti observa o
mare diferenta. In acelasi spirit insa, si relatiile dintre oameni si felul in care noi comunicam, s-au
schimbat. Insa de data aceasta, nu in bine. Din dorinta de a umple acest gol dintre noi, voi incerca sa
va aduc, pe langa niste fotografii mai mult sau mai putin graitoare, ceva ce am inceput sa redescopar
putin cate putin, prin fiecare loc nou in care am fost: farmecul spiritului uman!

Imi aduc aminte de prima mea ‘excursie’ in India, acum ceva ani, pe vremea cand o insotisem pe
Maitrey in raspunsul ei catre Eliade, deschizandu-mi prin randurile ei pasii catre o lume total
necunoscuta, cu oameni noi si obiceiuri stranii. Tot cam pe atunci, inainte de liceu, imaginatia
incepea sa nu-mi mai dea pace, iar dorinta de a vedea aceasta Lume, pana in cele mai ascunse
colturi, incepuse sa-mi chinuie sufletul. Si cum lucrurile niciodata nu se intampla fara vreun
sens numai de ele stiut, urmatoarea carte ce mi-a picat in mana a fost “India secreta” a lui Paul
Brunton. Suficient si iremediabil pentru a-mi pecetlui pe viata atractia si curiozitatea de a explora
de-adevaratelea acest loc.

De-abia in urma cu cateva saptamani am realizat de ce mi-a fost atat de greu sa incep prelucrarea
pozelor din India, cu toate ca au trecut mai bine de 4 luni de cand ne-am luat ramas bun de la acel
loc. Pentru ca in ciuda faptului ca fizic ne intorseseram, sufleteste, eu inca nu resusisem sa ma
dezlipesc de el :) Dar inainte de a ne incepe periplul Indian, tin foarte mult sa va precizez un aspect
important pentru mine. Acelora dintre voi care nu ati fost acolo, dar care totusi, doar din vorba-n
vorba ati ajuns la convingerea ca India este tara unde totul este numai mizerie, boli si saracie,
voua tuturor va spun ca va inselati amarnic si aveti inradacinata o idee care nu face decat sa va
plaseze in afara realitatii, cam pe unde sunt si cei care ’cunosc’ despre Romania ca e tara
orfelinatelor, a traficului de organe vii si a hotiei balcanice.

Acest paragraf este o mica rasplata pe care am simtit ca o datorez tuturor acelor oameni buni si
primitori care ne-au deschis usa si sufletul in drumurile noastre prin India. Nu va voi prezenta
itinerariul nostru intr-o cronologie anume, caci nu mai am cum, totul ramanandu-mi in amintire
ca un tot unitar, fara inceput, mijloc si sfarsit. Iar India nu este o destinatie normala, ci un cu totul
diferit Univers, o fiinta spirituala vie care odata ce te simte dandu-i tarcoale, iti anihileaza
simturile si expectatiile, si ti se arata in felul in care vrea Ea si nu in felul in care plecasesi tu decis
ca vrei sa o cunosti.

Asa se face ca planul nostru de excursie bine gandit pana la ultimul detaliu, a devenit o hartie
inutila de A4 din primul moment in care am pus piciorul pe aeroportul Mahatma GAndhi din
New Delhi. Urmatorul avion local ce trebuia sa ne duca in cealalta parte a Indiei si pe care
trebuia sa-l luam imediat dupa aterizare, il rezervaseram din greseala pentru ziua precedenta,
derutati fiind de diferenta de fus orar. In nici un caz nu suntem genul de organizatori care sa
faca acest fel de greseala, nu! Cateva zile mai tarziu de-abia am inteles, ca India, cea despre
care va spuneam, si-a bagat nasul in socotelile noastre, oferindu-ni-se in felul ei si nu al nostru!
Poate credeti cumva ca aceasta situatie, in India, o rezolvi imediat printr-o rezervare la
urmatorul avion? Ei nu, va inselati! Am incercat si noi sa ne zbatem ca pestele pe uscat pe la
diferite ghisee din aeroportul local, dar intr-o tara cu un miliard si doua sute de milioane de
oameni si de 14 ori mai mare, orice loc la un mijloc de transport, fie el, avion, tren, autocar
sau bicicleta, este rezervat cu saptamani bune inainte.

Eram asadar in fata unei vacante cu toate planurile si rezervarile picate ca niste piese
de domino, obositi dupa 19 ore de zbor, intr-un loc despre care nu stiam mai nimic.
Ce poti face intr-o astfel de situatie? Raspunsul poate fi numai unul, te bucuri de ceea
ce ti se ofera :). Pentru mine unul, nici ca se putea mai bine!

Cam din acest motiv, adica fara vreunul anume, va voi povesti despre India de-a-ndoaselea,
si voi incepe cu unul dintre cele mai izbitor de frumoase locuri, sacrul, viul si coloratul
Varanasi, centrul credintei Hinduse si unul dintre cele mai vechi orase locuite de pe Pamant.

India_Varanasi_ep1_01

Varanasi este chiar mai batran decat el insusi. Este un loc al spiritualitatii, al peregrinarilor si al
rugaciunii, un loc unde viata si moartea isi dau mana, facandu-te sa te intrebi pe taramul careia dintre
ele te afli si unde se termina una si incepe cealalta…!? Laitmotivul acestui oras este Gangele,
raul sfant ce isi coboara apele din Himalaya, totul invartindu-se aici in jurul lui. Cam acesta este
si locul in care religia Budista a luat fiinta acum ceva mii de ani.

India_Varanasi_ep1_02

Am stat in Varanasi spre o saptamana si cu toate ca a fost la finalul excursiei noastre, nimic din
ce vazusem in India pana atunci, nu ne-a sters puternica impresie pe care ti-o provoaca acest loc.
Aici de-abia, India ti se arata goala, in toata splendoarea, ademenindu-te cu strazile ei aglomerate,
mirosuri si arome de tot felul, mii si mii de oameni, toate amestecate intr-un sentiment greu de
descris. Locul fie te cucereste pe loc, fie iti da un sentiment ciudat, peste care daca nu poti sa
treci, nici ca mai ai cum sa ii primesti experientele. Iar eu, noi, l-am indragit din prima clipa!
Ceva-mi dadea o senzatie de cunoscut de cu ceva ani in urma…, eram in sfarsit in cartile pe
care le citisem :)

India_Varanasi_ep1_03

Daca printr-o nefasta ocazie, tot ceea ce poti sa aloci Indiei ca si timp ar fi doar o saptamana,
atunci acesta este locul in care iti recomand sa vii. Va fi destul ca sa te faca sa iti dai seama ca
esti in alta parte a Planetei, undeva unde viata curge dupa alte definitii si valori, departe de
UE sau ‘binefacerile’ unui all inclusive.

India_Varanasi_ep1_04

Rugaciunile, miscarea si Viermuiala orasului incep cu mult inainte de zorii zilei, iar la rasaritul
Soarelui oamenii deja sunt pregatiti sa il intampine. Ceaiurile pe strazi impart mirosuri, cainii
si vacile incep sa-si caute de mancare, iar strazile freamata sub pasii goi ai grupurilor de
pelerini. Cei care se intorc de la rau au hainele pe alocuri ude, iar cei care se indreapta spre
Gange, au un fel de graba si concentrare in pasi nerebdatori sa-si aduca omagiile diminetii.

India_Varanasi_ep1_05

Multi din pelerinii care se vin spre acest loc, din toate colturile Indiei, calatoresc uneori zile
in sir, fie pentru a se ruga, pentru iertarea pacatelor, fie pentru a-i incinera pe cei dragi,
imprastiindu-le cenusa in apa Gangel-ui.

India_Varanasi_ep1_06

Cam la momentul la care Soarele isi desprinde coltii de linia orizontului, spiritualitatea isi atinge
punctul ei culminant.

India_Varanasi_ep1_07

Vi s-a intamplat sa priviti vreodata Soarele ca pe o entitate aparte, cu recunostinta si multumire
ca a rasarit inca o data sa va lumineze o noua zi? Cred ca foarte putini ne-am gandit vreodata sa
facem acest lucru si cred ca obisnuiti fiind asa de mii de ani, luam aparitia lui ca pe un fapt
astronomic ce ni se cuvine automat.Hindusii in schimb nu, iar toate astea au totodata de-a face
cu valori si concepte despre viata si moarte diferite de-ale noastre.

India_Varanasi_ep1_08

Aici este locul unde unii oamenii vin si-si petrec ultimele momente ale vietii, asteptandu-si impacati
si pregatiti trecerea pe celalalt taram.

India_Varanasi_ep1_09

India_Varanasi_ep1_10

Mahatma Ghandi este o figura iconica, un simbol omniprezent al Indiei. Arma lui mortala, cea care l-a
ajutat in cucerirea independentei tarii in fata imperiului britanic a fost atitudinea de non violenta,
sincera si deschisa. Toate incercarile de a-i rezista au devenit slabe si firave in fata unei asemenea
forte non-distructive.

India_Varanasi_ep1_11

Hindusii cred ca imbaiatul in Gange spala pacatele, iar a muri in Templul de Aur (din pacate
fotografiatul nu era permis acolo) iti elibereaza sufletul din ciclul repetat al vietii si al mortii.

India_Varanasi_ep1_12

India_Varanasi_ep1_13

India_Varanasi_ep1_14

India_Varanasi_ep1_15

India_Varanasi_ep1_16

India_Varanasi_ep1_17

Incercati sa faceti un mic efort si sa nu va lasati mintea sa pice in atat de des intalnita capcana a
judecarii celor din jur. Daca ma intrebati pe mine, aceasta
este una dintre cele mai mari greseli
ale timpurilor noastre: faptul ca il judecam pe cel de langa noi, fara sa avem toate informatiile,
fara sa stim ceea ce s-a intamplat cu adevarat in viata lui si ce anume l-a condus in acel punct.
Ca de exemplu, in loc sa va lasati gandul sa zboare acum la cat de murdara si de poluata ar fi
apa Gangelui si la cum indraznesc acei oameni sa se imbaieze in acel rau, ganditi-va si incercati
sa va imaginati ca poate si ei stiu asta, insa in schimb, intrebati-va cat de puternica poate sa le
fie credinta si determinarea in ceea ce fac ei si cum asta ii ajuta sa treaca peste… Un ceva
anume eu nu am reusit sa aduc in fotografiile pe care vi le arat: sanatatea si fericirea pe care
acesti oameni o aveau in sufletele lor. Daca macar si pentru numai o scurta secunda, am reusit
sa va arat o alta perspectiva a lor, poate luati mai departe cu voi ceva care cu siguranta va face
bine: sa nu mai judecati doar ceea ce se vede la un om sau la un popor ci sa incercati sa va
intrebati si sa aflati despre ceea ce este in spatele lucrurilor, ceea ce nu se vede!

India_Varanasi_ep1_19

India_Varanasi_ep1_20

India_Varanasi_ep1_21

Sa nu va inchipuiti acum ca Varanasi si malul Gangelui seamana cu o manastire imensa asezata pe un
rau unde tot ceea ce se intampla este doar rugaciune si atat, nu! Varanasi este totodata un loc de
socializare, unde oamenii se intalnesc si discuta, fac cursuri de yoga, spala rufe, joaca sah, citesc, si
multe altele care il transforma intr-un furnicar imens. O simpla plimbare pe malul raului si esti
spectatorul unei piese de teatru in plina desfasurare pe scena reala a vietii.

India_Varanasi_ep1_22

India_Varanasi_ep1_23

India_Varanasi_ep1_24

India_Varanasi_ep1_25

Oricine a facut vreodata o excurise doar cu rucsacul in spate, ocolind hotelurile de 4 sau 5 stele,
itinerariile bine pregatite si zambitorii ghizi care iti fura trei sferturi din placerea excursiei, stie ca
in aceste conditii, trebuie sa iti cam gandesti singuri pasii: unde mergi, cu ce, cat costa, unde dormi
si ce mananci!? Si mergand si mai in amanunt, nu prea mai poti sa iti impachetezi cate un tricou si
cate o pereche de schimburi pentru fiecare zi (cum ar fi sa pleci cu 40 de astfel de seturi la tine??).
Exclus! Asadar, din loc in loc trebuie sa ai si grija spalatoriilor, care nu sunt scumpe deloc si fac
chiar o treaba foarte buna. La fel am facut si noi in India, insa in Varanasi a fost putin mai diferita
situatia :) … Sa ne fi vazut la toti trei fetele cand omul de la spalatorie ne-a spus ceva de genul
“Dar v-ati intors prea repede dupa ele, numai ce le-am trimis la rau…!”. De-abia apoi am facut
corelatiile si ne-am dat seama ca si hainele noastre urmau sa fie blagoslovite in Gange. Am luat-o
ca pe una din surprizele Indiei, iar daca vreti sa stiti, hainele chiar s-au intors mai curate si mai
albe decat din alte spalatorii :)

India_Varanasi_ep1_26

India_Varanasi_ep1_27

India_Varanasi_ep1_28

India_Varanasi_ep1_29

India_Varanasi_ep1_30

India_Varanasi_ep1_31

N-as putea sa va spun exact, dar ce vedeti in poza de mai sus, mi s-a explicat ca sunt niste cursuri
de initiere in arta rugaciunii sustinute de catre preoti pentru cei care vor sa depaseasca nivelul
de incepator.

India_Varanasi_ep1_32

Iar cel din spate nu a fost lasat in rand cu ceilalti pentru ca intarziase putin.

India_Varanasi_ep1_33

India_Varanasi_ep1_34

Micile focuri pe care le vedeti in departare sunt de la poarta Manikarnika, locul in care zeci, sute
de morti sunt adusi si arsi in fiecare zi. Cenusa le este apoi aruncata in rau, iar in gandirea hindusa,
prin asta ei devin una cu ciclul naturii. Fiecare incinerare este facuta in functie de rangul social al
persoanei si al castei din care facea parte, astfel, cineva mai inalt in rang beneficiind de lemne mai
multe sau chiar fiind asezat intr-un loc mai special pentru ardere.
Scena nu este usor de digerat. Noi am ‘vizitat’ locul cand intunericul se lasase deja de ceva timp si
am nimerit in mijlocul a 10 sau 12 focuri. Mirosul de carne prajita ne-a patruns pana in plamani si
singurul lucru ce mi-a venit in gand, vazand picioare si maini atarnate printre lemne, a fost ce fericit
sunt ca eu sunt eu, atunci si acolo, si cum trebuie sa am grija de fiecare secunda care mi se ofera!
Cei din familiile incineratilor, isi luau ramas bun in jurul focului, iar femeile nu aveau permisiunea
de a asista pentru ca in multe ocazii, si-au insotit barbatii sau copii, aruncandu-se de vii in focuri.
Ce ne-a frapat cel mai mult, mai mult chiar decat caldura care ne parlea usor obrajii si ne usca narile,
era faptul ca din toti oamenii care asistau la acea procesiune, eram singurii trei tristi. Uitandu-ma
mai atent in jur am observat ca nimeni nu bocea si nimeni nu avea lacrimi in ochi: Eram in locul
in care moartea este privita doar ca o trecere, si nu un sfarsit!

India_Varanasi_ep1_35

Multe dintre cadavre sunt aduse la incinerare inca avand importante podoabe din timpul vietii,
singurul fel in care acestea pot fi salvate fiind prin cernerea cenusii ramase, a doua zi dimineata.
Cam ce facea si personajul din fotografia de mai sus. Fotografiatul era interzis in preajma.

Cateva feluri de morti nu sunt insa incinerati, iar motivul mi-a scapat: preotii sfinti, femeile
insarcinate si cei muscati de cobre. In schimb acestia sunt trimisi la fundul Gangelui pana
cand apa si organsimele ii descompun. Cel pe care il vedeti in imaginea de mai sus era un sfant
local din Varanasi, care era dus pe ultimul sau drum, spre fundul Gangelui.
Prima oara, mauzind muzica vesela si asurzitoarte, am avut impresia ca este o petrecere, insa
amicul meu Raju, un baietel de 12 ani care m-a insotit prin toate cotloanele Varanasiului, m-a
lamurit imediat ca este vorba despre o inmormantare.

picture 37India_Varanasi_ep1_36

India_Varanasi_ep1_37

Pe masura ce Soarele se retrage si noaptea cuprinde intinderea apei, oamenii isi schimba
atentia spre festivitatile din sustinute in fiecare seara la Dasaswamedh Ghat.

India_Varanasi_ep1_38

Un specatcol de dans, amestecat cu muzica si simboluri religioase al carui inteles din nou,
nu mi-a fost dat sa-l aflu. De altfel, o excurise in India fara o pregatire temerara in prealabil
asupra religiilor, obiceiurilor si simbolurilor acestei civilizatii, este ca a te uita la un film care
a luat Oscar-ul, in limba chineza. Iar eu nu am fost departe. Au fost mult prea multe pentru a
le putea digera intr-o singura excursie, iar ochiul meu era tentat sa nu mai priveasca nimic
decat prin vizorul aparatului de fotografiat, aruncandu-mi falsa promisiune catre creier ca
“oi vedea eu mai tarziu despre ce este vorba”.

India_Varanasi_ep1_39

India_Varanasi_ep1_40

India_Varanasi_ep1_41

Fotografia de mai sus este dovada vie ca fotografiatul in acel loc nu a fost o misiune usoara,
trebuind sa ma zbat si sa dau din coate pentru un unghi ceva mai bun :)

India_Varanasi_ep1_42

Cam asta a fost perceptia noastra despre Varanasi. Cu siguranta sunt mult mai multe de
vazut si nu am niciun dubiu ca fiecare va vedea locul intr-un mod diferit, prin prisma a
ceea ce este fiecare. Daca v-am facut cat de cat macar putin curiosi, nu uitati ce va spuneam
la inceputul reportajului, rezervati un bilet de avion cu cateva click-uri si drum bun…
Traim intr-o era in care ne putem foarte usor cunoaste mica Planeta rotunda pe care traim.

India_Varanasi_ep1_43

Si Soarele din nou, intr-un ciclu neintrerupt, care iti lasa impresia ca viata pe aceste tarmuri
ale Gangelui este aceeasi de mii si mii de ani!

In cateva zile vom continua excursia noastra prin India si vom merge in New Delhi, capitala
cu nici mai mult nici mai putin de 13 milioane de suflete.
Daca vreti sa fiti instiintati la urmatoarea postare, va puteti abona cu adresa de email pe site,
sau ne puteti urmari pe facebook. Si nu uitati sa ne trimiteti comentarii, de orice fel!

Namaste :) !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>